Oamenii au călătorit mereu, căutându-și iubirile și rostul, dorind să găsească locuri în care să se simtă fericiți, împliniți și în siguranță. Între marile călătorii ale vieții noastre, pe primele locuri le așezăm pe cele pornite din iubire, în căutarea sufletului-pereche, pe cele direcționate către activitățile și profesia care să ne bucure inima și pe cele în care căutăm cu adevărat refugii geografice, locurile cele mai bune de pe pământ în care ne putem împlini visurile inimii și proiectele minții.

Din fericire, trăim vremuri în care oamenii au dreptul să cunoască libertatea și să și-o exercite. Libertatea de a gândi, de a se exprima, de a călători oriunde îi cheamă nevoile sufletului. Libertatea de a admira lumea întreagă și de a-i cunoaște culorile, oamenii de toate rasele, toate elementele care o fac să fie absolut perfectă în imperfecțiunea detaliilor ei.

Există, cu siguranță, zbateri, anomalii, accidente sau incidente care încearcă să știrbească măreția compoziției din care facem parte. Din setea de putere sau de avere, unii dintre semenii noștri uită că suntem cu toții egali, că pământul este al tuturor. Dar dacă mergem cu călătoria și mai departe, ridicându-ne către stele și privind detașat, obiectiv, dinspre Univers spre Pământ, vom vedea că, totuși, lucrurile sunt ghidate de o mână măreață care așază, de fiecare dată. fiecare amănunt la locul lui.

Apele pământului se întind, albastre, dintr-un țărm în altul, iar pădurile continentelor înverzesc în fiecare primăvară. Oamenii, albi, negri, galbeni, se nasc și zâmbesc vieții, apoi cresc și pornesc în demersurile cunoașterii și ale creației, demersuri cărora numai credința le poate da adevărata valoare. Pentru că marile realizări ale artei, științei, gândirii, cele aflate mai presus de timp și de vremuri nu pot fi născute decât din îmbinarea celor trei repere fundamentale ale unei vieți trăite cu sens, cunoaștere, creație, credință.

Cunoașterea fără creație e stearpă, creația fără credință e dușmănoasă, credința fără cunoaștere și fără creație rămâne fără ecou… Doar punând împreună cele trei valori, omul poate păstra perfecțiunea și măreția destinului, a vieții, a frumuseții existenței noastre, ducând mai departe arta dragostei și arta frumuseții.

Cristina Grama