Rococo

Scurta istorie:

Rococo este un stil decorativ bogat in ornamente, ce a dominat arta franceza in timpul domniei lui Ludovic al XV lea, de unde s-a raspandit si in alte tari- mail ales in austria si Germania. Arta rococo avea aceleasi forme complexe, curbe, ca ale artei baroce, insa mai aerisite si mai gratioase, iar subiectele abordate erau legate de momente agreabile din viata oamenilor.

Istoria coafurii:

Parul era pieptanat dinspre frunte spre spate si prins intr-un coc. Cocul era incercuit de panglici sau de o suvita. Perle ori bijuterii nu mai puteau fi vazute in coafurile femeilor. Acest look necomplicat reflecta atmosfera generala de la Curtea Frantei. Versailles-ul nu mai era acum punctul central care era odinioara. In Paris, artistii, filozofii si scriitotii incepusera sa se intalneasca in saloane ale doamnelor educate din burghezie, ca Marie Therese Geoffrin.

La curte, dorinta de mai multa intimitate si simplitate si-a gasit expresia in mai mult indragitele jocuri pastorale, in care dame si cavaleri de la curte se imbracau in ciobani si ciobanite. Preferinta pentru idile rustice poate fi vazuta si in coafurile simple care au aparut, modelate dupa aranjamentele suvitelor fetelor si tinerelor de la tara. Coafura simpla purtata in Anglia poate fi datorata cumpatarii regelui George I, care a ajuns pe tron in 1714. Cand Ludovic al XV lea a juns pe tron in Franta, in 1723, eticheta si hainele castigasera o anumita rigiditate, dar coafurile ramasesera inca simple. Prin 1730, parul femeilor a devenit mai scurt, fiind aranjat intr-o masa de bucle mici. Acest cap de bucle era numit tete de mouton ( cap de oaie).

Pentru ocazii ceremoniale si festive, femeile de la Curte isi infrumusetau coafura cu cateva lungi codite de par, purtate pe gat, in spate. Ace de par decorate cu fluturi artificiali sau cu pietre geme se armonizau cu costumul, care era intotdeauna impodobit cu danteluri si volanase. Din panglici colorate erau facute mici conuri si moristi si aranjate in par. Parul ce cadea pierdut pe frunte trebuia sa fie buclat cu grija in fiecare dimineata cu fierul. Restul parului era buclat folosindu-se hartii de buclat.

Sursa inspiratie:

“Istoria frumusetii” – Umberto Eco

“Istoria aranjarii parului” – Cecilia Caragea
“Isme- Sa intelegem arta” – Stephen Little